Cele 400 de pagini ale acestui jurnal, care a început în 1992, au fost rescrise pe planşe albe mari, timp de aproape patru ani, de artistul plastic sârb Vladimir Miladinovic.

Scrise într-un limbaj strict militar, notele lui Ratko Mladic nu sunt nişte mâzgălituri demente la care ne-am putea aştepta de la un om calificat adesea „personificarea răului”. Sunt, mai degrabă, note rezumate şi îngrijite, care abordează politica şi chestiuni militare, cu comentarii şi observaţii sobre.

La final, am putea spune că este chiar banal, un limbaj banal care nu spune nimic, dar în acelaşi timp spune multe lucruri„, a declarat Vladimir Miladinovic pentru AFP preluat de Agerpres.

Rescrierea jurnalului a fost „o abordare care vizează să ne confruntăm cu trecutul asupra căruia suntem încă obligaţi să reflectăm astăzi, la 25 de ani după război”, adaugă artistul plastic de 39 de ani. Pentru că, deşi justiţia prevalează, rănile conflictelor care au dezbinat fosta Iugoslavie rămân deschise.

Mladic a fost condamnat în 2017 de justiţia internaţională la închisoare pe viaţă, în special pentru genocidul de la Srebrenica la sfârşitul conflictului din Bosnia (1992-1995). Apelul în procesul său urmează să înceapă pe 25 august. Guvernul sârb, care colaborează reticent cu Tribunalul de la Haga, nu l-a renegat niciodată Mladic şi nici nu a recunoscut genocidul Srebrenica din iulie 1995, când trupele lui Mladic au masacrat sistematic 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani.

Expoziţia de la galeria Eugsberg a stârnit mai mult interes în străinătate, ceea ce nu-l surprinde pe Vladimir Miladinovic. „Ea se străduieşte să facă opusul a ceea ce societatea vrea să facă, să uite, să nege, să şteargă subiecte atât de importante din trecut„, spune el.

Sursa: AFP, Agerpres

Sursa foto: The Jakarta Post

Dă mai departe, să auzim de bine!