La începutul anului 2013, comunitatea online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu, a transformat oficial cămașa cu altiță în sărbătoare și data de 24 iunie (Sânzienele), în  Ziua Universală a Iei.

Astăzi, evenimentul este marcat în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.

S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…” Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene

Anul acesta, ia a fost sărbătorită pe plaja de la Corbu de către reprezentantele La Blouse Roumaine care au “deschis Cerurile. Începe Noaptea magică de Sânziene”.

În restul țării, colecții impresionante au fost scoase din depozite și expuse în muzee precum cel de la Golești, din judeţul Argeş, care găzduiește astăzi aproape 2.000 de ii şi cămăşi bărbăteşti din toate zonele.

Ele au fost pe zone, dar cu transhumanţa, cu deplasările, s-au împrumutat modelele şi uneori sunt destul de greu de deosebit. (…) În zona de sud a Argeşului, de exemplu, este o interferenţă cu Teleormanul. Cu ocazia târgurilor săptămânale, transhumanţei, se mai fura câte un motiv„, precizează Daniela Busuioc, reprezentantul Muzeului, pentru Agerpres. Costumele populare sunt păstrate într-un depozit aflat la subsolul pavilionului administrativ al muzeului, în condiţii speciale. Piesele sunt aliniate pe rafturi care ajung la patru-cinci metri înălţime, etichetate şi grupate în funcţie de tip şi de zonele din care provin.

În colecţie se află şi piese care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unele dintre ele, inclusiv ii, au aparţinut membrilor familiei Golescu şi au fost purtate de aceştia.

O astfel de ie a ajuns, în 1866, în posesia celui care avea să devină regele Carol I al României. „Prinţul Carol, când a ajuns prima dată pe aceste meleaguri, în ziua de 9 mai 1866 (cu o zi înainte de a fi proclamat domnitor – n.r.), a fost primit de către Goleşti, iar în ziua de 10 mai, când pleacă spre Bucureşti cu caleaşca cu generalul Nicolae Golescu, Zinca Golescu îi face cadou o ie tradiţională„, povesteşte muzeograful Livia Cărămizaru pentru Agerpres.

O imagine a cântăreței britanice Adele apărută în revista Vogue, în 2012, în care poartă o bluză inspirată de o ie românească, a transfomat “cămașa românească” într-o afacere. A fost pusă pe umerșe, în vitrinele magazinelor, sau pe pereții virtuali din online.

Asa s-a născut și platforma online Blouse Roumaine Shop a Antoanetei Mareș care promovează și comercializează ia autentică din 2013. Potrivit unui articol publicat de Republica, prima ie a vândut-o cu 150 de euro unui client din Helsinki. Acum prețurile urcă și până la 540 de euro, in funcție de complexitatea cămășii.

Un sfert din produsele vândute online de Blouse Roumaine Shop ajung pe piața externă. „Am vândut foarte multe ii în Franța, Danemarca. În SUA am vândut câteva, nu foarte multe, pentru că ne chinuim să găsim cele mai bune costuri de transport”, a declarat Antoaneta Mareș pentru Republica.

Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele. Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie pentru a nu pierde această tradiţie. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea.

Ia – denumire dată la origini exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, transmite Rador.

În partea de sud a ţării, iile erau ţesute din borangic, fiind accesorizate cu broderii atât la gât, cât şi cu mărgele la mâneci, iar în zona Moldovei, se confecţionau iile brodate cu “spic”. Însă ca principiu general, ia este de fapt o croială din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât.

Din punct de vedere al tipurilor de ie, în funcţie de zona din care provine, sunt categorii:

Cămașa cu altiță – cel mai răspândit model, este întâlnit în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului şi a Covasnei şi se caracterizează prin existenţa unor câmpuri ornamentale: guler – piept și mâneca cu mai multe zone, denumite altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâșii mâneca) și brețara.

În zona Hunedoarei, a Pădurenilor şi în împrejurimile Aradului, se întâlneşte Cămașa cu tăblie, care aduce eliminarea încrețului și acoperirea mânecii cu un ornament bogat, fără pânză în desfășurare, de la locul de unde începe altița pe umăr până în dreptul încheieturii mâinii

Cămașa cu lăncez este întâlnită în sudul și estul Transilvaniei, în Valea Bistriței, partea nordică a zonei Neamț și în Bucovina şi se caracterizează prin apariția sub gulerul iei a unei fâșii ornamentale, ca un galon, denumit fodore, a cărui încrețitură e acoperită cu un lăncez, identic cu cel de sub guler.

Ia cu umăr este întâlnită în sudul Transilvaniei, zona Sibiului și Făgărașului şi aduce, în locul altiței, o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș sau umăr dar şi o fâșie similară în dreptul cotului, care se cheamă „pisti cot”. De asemenea, gulerul iei, denumit obzincă, este cusut cu multă finețe, iar pe mânecă, există brețara.

Cămașa cu platcă se întâlnește în Maramureș și Bihor şi prezintă un mod aparte al motivelor ornamentale, ce urmează linia de unire a foilor trupului cu platca. Există cămașa de Oaș, la care predomină culoarea galbenă, și cămașa de Maramureș, la care predomină culoarea verde, ambele având ornamentul de pe umăr din crățele, un fel de fagure.

Ia cu ciocănele sau ia de Săliște, este o degenerare ornamentală și stilistică a iei cu umăr, broderia fiind înlocuită cu panglici negre cusute cu mașina, pe mânecă şi piept, iar ornamentația policromă de pe guler, umăr, fâșia de „pisti cot” și brețara devin monocrome, având culoarea neagră, înviorată de urme de roșu, galben, albastru sau fir de aur.

Cămașa cu chiept sau ciupag prezintă pe întreaga zonă a încrețiturii pieptului o bogată și masivă ornamentație geometrică — broderie pe muchie, iar Cămașa încărcată are pieptul și umerii acoperiți în întregime de broderie, cu bumbac, mătase sau chiar mărge

Din punct de vedere al culorilor, cele mai obişnuite sunt roşu, violet, galben ca lămâia, portocaliu, verde, negru, mai rar albastru, alb, brun. Firul era vopsit chiar în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici, scrie Rador.

Cele mai vechi ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase.

Sursa: Rador, Agerpres, La Blouse Roumaine

Sursa foto: Lili Sumănaru – La Blouse Roumaine, Agerpres, Vogue

Dă mai departe, să auzim de bine!